INSTITUŢII PUBLICE CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL DREPTURILOR
OMULUI (PREZENTARE EXEMPLIFICATIVĂ)
1.
CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Consiliul
Naţional pentru Combaterea Discriminării
este autoritatea naţională care investighează şi sancţionează
contravenţional faptele sau actele de discriminare prevăzute în
Ordonanţa nr. 137 din 31/08/2000, privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în versiunea
sa modificată prin: Legea
nr. 48/2002, O.G.
nr. 77/2003, Legea
nr. 27/2004 .
În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării îşi desfăşoară activitatea în mod
independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influenţată de
către alte instituţii ori autorităţi publice.
Consiliul
Naţional pentru Combaterea Discriminării este responsabil cu
aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe
în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte
armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau
administrative care contravin principiului nediscriminării.
În
vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul Naţional
pentru Combaterea Discriminării îşi exercită atribuţiile în
următoarele domenii:
a)
prevenirea faptelor de discriminare;
b)
medierea faptelor de discriminare;
c)
investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare;
d)
monitorizarea cazurilor de discriminare;
e) acordarea de
asistenţă de specialitate victimelor discriminării.
Hotarare nr.
1194 din 27/11/2001,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 792 din 12/12/2001,
cuprinde reglementări privind organizarea şi funcţionarea
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Consiliul are
rolul de a implementa principiul egalităţii între cetăţeni, prevăzut
în Constituţia României, în legislaţia internă în vigoare şi în
documentele internaţionale la care România este parte.
În
exercitarea atribuţiilor sale Consiliul îşi desfăşoară activitatea
în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influenţată
de către alte instituţii sau autorităţi publice.
Atribuţiile
Consiliului sunt stabilite în art. 2, după cum urmează:
a) propune
instituirea, în condiţiile legii, a unor acţiuni sau a unor măsuri
speciale pentru protecţia persoanelor şi categoriilor defavorizate
care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu
majoritatea cetăţenilor datorită originii sociale ori unui handicap,
fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare
atunci când acestea nu se bucură de egalitatea şanselor;
b) propune
Guvernului proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;
c)
avizează proiectele de acte normative care au ca obiect exercitarea
drepturilor şi a libertăţilor, în condiţii de egalitate şi
nediscriminare;
d) colaborează
cu autorităţile publice competente în vederea armonizării
legislaţiei interne cu normele internaţionale în materia
nediscriminării;
e)
colaborează cu autorităţile publice, persoanele juridice şi
persoanele fizice pentru asigurarea prevenirii, sancţionării şi
eliminării tuturor formelor de discriminare;
f)
urmăreşte aplicarea şi respectarea, de către autorităţile publice,
persoanele juridice şi persoanele fizice, a dispoziţiilor normative
ce privesc prevenirea, sancţionarea şi eliminarea tuturor formelor
de discriminare;
g)
primeşte petiţii şi sesizări privind încălcarea dispoziţiilor
normative referitoare la principiul egalităţii şi nediscriminării,
de la persoane fizice, organizaţii neguvernamentale care au ca scop
protecţia drepturilor omului, alte persoane juridice, instituţii
publice, le analizează, adoptă măsurile corespunzătoare şi comunică
răspunsul în termenul prevăzut de lege;
h)
colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop
protecţia drepturilor omului;
i)
elaborează studii şi cercetări privind respectarea principiului
egalităţii şi nediscriminării, pe care le prezintă Guvernului şi le
dă publicităţii;
j) editează
publicaţii în materie;
k)
constată şi sancţionează contravenţiile prevăzute de Ordonanţa
Guvernului
nr. 137/2000;
l)
colaborează cu organizaţiile similare şi cu organizaţii
neguvernamentale din domeniul drepturilor omului, din alte state,
precum şi cu organizaţiile internaţionale în materie.
(2)
Consiliul exercită orice alte atribuţii stabilite de Guvern sau de
Parlament, prin acte normative, în vederea prevenirii, sancţionării
şi eliminării tuturor formelor de discriminare.
Colegiul
Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, in
exercitarea rolului sau de organ deliberativ, se pronunţă asupra
petiţiilor si sesizărilor primite, prin hotărâri privind faptele de
discriminare supuse analizei, în urma verificărilor efectuate în
teren, de către personalul de specialitate al Consiliului. In
funcţie de decizie, Colegiul stabileşte cuantumul amenzilor
contravenţionale ce urmează a fi aplicate persoanei fizice sau
juridice, care a săvârşit fapta de discriminare.
Sancţiunea
contravenţională poate fi contestată printr-o plângere
contravenţională.
In toate
cazurile de discriminare, persoanele discriminate, au dreptul să
pretindă despăgubiri, proporţional cu prejudiciul suferit, precum si
restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea
situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Cererea de despăgubire este scutită de plata taxei judiciare de
timbru.
Hotararea nr.
1514 din 18/12/2002,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 963 din 28/12/2002,
pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr.
1.194/2001 privind organizarea si funcţionarea Consiliului Naţional
pentru Combaterea Discriminării prevede in art.2 ca la alin.1 al
art.2 din OG 137/2000, după litera h) se introduc literele h1)
şi h2)
cu următorul cuprins:
"h1) elaborează şi instituie politici afirmative care au
ca scop prevenirea faptelor de discriminare;
h2) derulează programe şi campanii naţionale în scopul
realizării atribuţiilor sale."
2.
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE PREVENIRE A TRAFICULUI DE PERSOANE
Hotărârea nr.
1584 din 08/12/2005,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 5 din 04/01/2006,
reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizare a
Asistenţei Acordate Victimelor Traficului de Persoane
Hotărârea
nr.1584/2005 stipulează în articolul 1 următoarele: „Se
înfiinţează Agenţia Naţională de Prevenire a Traficului de Persoane
şi Monitorizare a Asistenţei Acordate Victimelor Traficului de
Persoane, denumită în continuare Agenţie, organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin
reorganizarea Oficiului Naţional de Prevenire a Traficului de
Persoane şi Monitorizarea Protecţiei Victimelor din cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei Române, denumit în continuare
Oficiu.”
Pentru realizarea
scopului său, Agenţia are următoarele atribuţii principale (art.3):
a)
elaborează, pe baza propunerilor ministerelor cu atribuţii în
domeniu, proiectul Strategiei naţionale de prevenire a traficului de
persoane şi de asistenţă a victimelor acestuia, denumită în
continuare Strategie naţională, pe care îl supune spre aprobare
Guvernului, după consultarea Grupului interministerial de lucru
pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi
combatere a traficului de persoane, denumit în continuare Grup
interministerial, constituit în baza
Regulamentului de
aplicare a dispoziţiilor Legii
nr. 678/2001 privind
prevenirea şi combaterea traficului de persoane, aprobat prin
Hotărârea Guvernului
nr. 299/2003;
b)
coordonează activitatea de prevenire a traficului de persoane la
nivel naţional şi monitorizează asistenţa acordată victimelor
traficului de persoane, urmărind îndeplinirea obiectivelor prevăzute
în planurile naţionale de acţiune întocmite în baza Strategiei
naţionale;
c)
elaborează proiectul standardelor naţionale în domeniu pe care îl
supune aprobării Guvernului, după consultarea Grupului
interministerial;
d)
colectează, stochează, procesează şi analizează date şi informaţii
cu caracter statistic în domeniul său de competenţă;
e)
efectuează studii şi cercetări privind diagnoza şi evoluţia
fenomenului traficului de persoane;
f)
facilitează schimbul de date şi informaţii cu caracter statistic
între instituţiile cu competenţe în domeniu, din ţară şi din
străinătate;
g)
formulează propuneri pentru modificarea şi completarea legislaţiei
în domeniul său de activitate;
h)
difuzează, în condiţiile legii, date şi informaţii cu caracter
oficial în domeniul prevenirii traficului de persoane şi al
asistării victimelor acestuia;
i)
elaborează răspunsurile la chestionare, precum şi rapoartele de ţară
în domeniul traficului de persoane;
j)
dezvoltă programe proprii pentru realizarea activităţilor de
prevenire a traficului de persoane şi de acordare a asistenţei
victimelor traficului de persoane şi sprijină, la cerere, programele
în derulare;
k)
sprijină activitatea de informare privind drepturile persoanelor -
victime ale traficului, atât în ţară, cât şi în străinătate;
l)
sprijină, la cerere, structurile specializate din cadrul poliţiei
prin asigurarea resurselor necesare desfăşurării activităţilor de
prevenire şi furnizează, la cerere, date statistice necesare
elaborării orientării manageriale la nivelul structurilor
specializate în combaterea traficului de persoane;
m)
desfăşoară activităţi de cooperare internaţională în domeniul de
competenţă.
(2)
Agenţia exercită şi alte atribuţii potrivit legii.
3.
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU EGELITATEA DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI
BĂRBAŢI
Prin
Legea nr. 202 (r2) din 19/04/2002,
republicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 01/03/2007,
se înfiinţează Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între
Femei şi Bărbaţi (ANES), denumită în continuare Agenţia, ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale
şi Familiei, finanţată de la bugetul de stat, cu sediul în
municipiul Bucureşti.
Agenţia elaborează şi propune proiectul de buget propriu şi îl
înaintează ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei
spre aprobare, în condiţiile legii.
Agenţia promovează principiul egalităţii de şanse şi de tratament
între bărbaţi şi femei şi asigură integrarea activă a perspectivei
de gen în toate politicile şi programele naţionale.
Agenţia va elabora trimestrial analize şi rapoarte privind
participarea femeilor şi bărbaţilor la activitatea decizională, în
administraţia publică, la nivel central şi local, în sfera
economică, socială şi politică.
Agenţia îndeplineşte următoarele funcţii:
a)
de strategie, prin care se asigură fundamentarea, elaborarea şi
aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul
egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
b)
de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a cadrului
legislativ din domeniul său de activitate;
c)
de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român,
reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de
activitate;
d)
de autoritate de stat, prin care se asigură integrarea activă şi
vizibilă a perspectivei de gen în toate politicile şi programele
naţionale, controlul aplicării şi respectării reglementărilor din
domeniul său de activitate şi funcţionarea organismelor din
subordinea şi coordonarea sa.
În exercitarea funcţiilor sale, Agenţia îndeplineşte, în principal,
următoarele atribuţii:
a)
coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în
domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
b)
propune Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
proiecte de acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru
egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi asigură aplicarea
acestora;
c)
avizează, prin intermediul Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei, proiectele de acte normative, iniţiate de alte
autorităţi, în vederea integrării şi respectării principiului
egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
d)
elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze independente
privind aplicarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi în toate domeniile de activitate;
e)
elaborează, propune şi implementează proiecte şi programe de
parteneriat cu finanţare internă şi/sau externă;
f)
elaborează, fundamentează şi dezvoltă programe şi proiecte, aprobate
potrivit legii, în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi;
g)
coordonează implementarea şi, după caz, implementează programele
Uniunii Europene privind egalitatea de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi;
h)
este reprezentată în structurile de coordonare sau gestionare a
fondurilor ori programelor derulate în România de către instituţiile
Uniunii Europene, în vederea respectării principiului egalităţii de
şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la alocarea resurselor;
i)
reprezintă Guvernul României în organismele europene şi
internaţionale din domeniu şi colaborează cu structuri similare din
alte ţări;
j)
primeşte reclamaţii/plângeri privind încălcarea dispoziţiilor
normative referitoare la principiul egalităţii de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaţi şi al discriminării după criteriul
de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice
şi private şi le transmite instituţiilor competente în vederea
soluţionării şi aplicării sancţiunii;
k)
cooperează cu autorităţi centrale şi locale, cu instituţii de
învăţământ şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale;
l)
colaborează permanent cu partenerii sociali, inclusiv cu
organizaţiile neguvernamentale implicate în domeniul egalităţii de
gen, la elaborarea şi implementarea politicilor publice, în vederea
realizării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi;
m)
poate contribui financiar la susţinerea proiectelor în parteneriat
cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în
domeniul egalităţii de gen, în condiţiile legii;
n)
sprijină formarea funcţionarilor publici şi salariaţilor
instituţiilor sau organismelor publice ori private în domeniul
aplicării principiului egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi;
o)
elaborează, tipăreşte şi difuzează, în ţară şi în străinătate,
materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu,
precum şi materiale publicitare ori publicaţii periodice din
domeniu;
p)
asigură comunicarea informaţiilor din sfera guvernamentală necesare
Comisiei Europene în vederea redactării raportului de implementare a
directivelor europene;
r)
urmăreşte, împreună cu instituţiile şi autorităţile publice
responsabile, aplicarea şi respectarea prevederilor tratatelor şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte, în domeniul
drepturilor omului şi al egalităţii de şanse. Agenţia contribuie la
elaborarea rapoartelor periodice de evaluare a progreselor în
aplicarea documentelor juridice internaţionale.
În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Agenţia poate solicita
informaţii de la autorităţi ale administraţiei publice centrale şi
locale, alte instituţii şi autorităţi publice, societăţi comerciale
la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi
sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia
de a furniza datele solicitate.
Organizarea, funcţionarea, precum şi alte atribuţii ale Agenţiei, în
afara celor prevăzute în mod expres în prezenta lege, se stabilesc
prin statut.
Coordonarea şi atribuţiile compartimentelor din cadrul Agenţiei se
stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat
prin ordin al preşedintelui.
Se înfiinţează Comisia naţională în
domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CONES) a
cărei activitate este coordonată de preşedintele Agenţiei care este
şi preşedintele CONES.
CONES preia, de la data constituirii legale, atribuţiile Comisiei
consultative interministeriale în domeniul egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi (CODES). Atribuţiile CONES, inclusiv cele stipulate
de prezenta lege, sunt prevăzute de regulamentul propriu de
organizare şi funcţionare, elaborat de către Agenţie şi aprobat de
CONES, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I.
CONES este alcătuită din reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din
subordinea Guvernului sau ai autorităţilor administrative autonome,
ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale
reprezentative la nivel naţional, precum şi din reprezentanţi ai
organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în
domeniu, desemnaţi prin consens de acestea.
CONES asigură coordonarea activităţii comisiilor judeţene şi a
municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de şanse între femei
şi bărbaţi (COJES).
Reuniunile CONES se desfăşoară trimestrial la sediul Agenţiei.
Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin
ordin al preşedintelui Agenţiei.
În cadrul şedinţelor trimestriale, CONES analizează rapoartele
periodice transmise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi
(COJES) şi decide asupra măsurilor necesare pentru eliminarea
deficienţelor în asigurarea egalităţii de şanse între sexe,
constatate în teritoriu, în anumite domenii de activitate.
Preşedintele Agenţiei prezintă, semestrial, comisiilor parlamentare
pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi raportul privind
activitatea desfăşurată şi utilizarea fondurilor bugetare şi
extrabugetare, precum şi planul anual de măsuri adoptat de fiecare
instituţie membră a CONES pentru promovarea egalităţii de şanse
între bărbaţi şi femei în domeniul sectorial de activitate.
În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează comisia
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul
egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (COJES).
COJES este alcătuită din reprezentanţi ai serviciilor publice
deconcentrate şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei
publice locale sau ai autorităţilor administrative locale, ai
organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale, precum şi din
reprezentanţi ai ONG-urilor, de la nivel local, desemnaţi de
acestea.
Atribuţiile COJES şi programul de activitate se stabilesc de către
preşedintele Agenţiei.
COJES-urile colectează date relevante în vederea elaborării şi
publicării, trimestrial, a rapoartelor privind condiţia femeilor şi
bărbaţilor în diferite domenii de activitate.
Rapoartele sunt înaintate de către preşedintele COJES preşedintelui
ANES pentru a fi dezbătute în şedinţele CONES, precum şi pentru a fi
date publicităţii.
Preşedintele COJES este reprezentantul în teritoriu al ANES şi este
desemnat în condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi
funcţionare al comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, în
domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, aprobat prin
hotărâre a Guvernului.
Agenţia asigură respectarea şi exercită controlul asupra aplicării
prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, prin
instituţiile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în
coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei,
care au în responsabilitate aplicarea de măsuri de promovare a
egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi de
eliminare a discriminării directe şi indirecte bazate pe criteriul
de sex, după cum urmează:
a)
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigură
respectarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi în domeniul aplicării măsurilor pentru stimularea
ocupării forţei de muncă, precum şi în domeniul protecţiei sociale a
persoanelor neîncadrate în muncă;
b)
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale
asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi
de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul administrării şi
gestionării sistemului public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale;
c)
Inspecţia Muncii asigură controlul aplicării măsurilor de
respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi în domeniul său de competenţă;
d)
Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor,
autoritate administrativă autonomă cu rol consultativ, asigură
aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaţi în elaborarea politicilor şi
strategiilor privind formarea profesională a adulţilor;
e)
Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei asigură aplicarea
măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi în domeniul combaterii violenţei în familie;
f)
Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii
şi Protecţiei Sociale şi Institutul Naţional de
Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii "Alexandru Darabont" -
Bucureşti, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea
egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în
domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi
informaţiile pe care le deţin, necesare elaborării strategiilor şi
politicilor în domeniu.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
prin inspectoratele şcolare teritoriale, asigură includerea în
planurile de învăţământ şi în alte instrumente curriculare, precum
şi în activitatea curentă a unităţilor de învăţământ a măsurilor de
respectare a principiului egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi.
Ministerul Sănătăţii Publice, celelalte ministere şi
instituţiile centrale cu reţea sanitară proprie asigură, prin
direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti,
respectiv structurile similare ale acestor direcţii, aplicarea
măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul
la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la
locul de muncă.
Institutul Naţional de Statistică
sprijină activitatea şi colaborează cu Agenţia pentru dezvoltarea
statisticii de gen şi pentru implementarea în România a
indicatorilor de gen promovaţi de Comisia Europeană.
Consiliul Economic şi Social,
prin Comisia pentru egalitatea de şanse şi tratament, sprijină, în
conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalităţii
de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în actele normative
cu implicaţii asupra vieţii economico-sociale.
Confederaţiile sindicale desemnează, în cadrul organizaţiilor
sindicale din unităţi, reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea
respectării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi la locul de muncă.
Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se
consideră discriminate pe baza criteriului de sex
sesizări/reclamaţii, aplică procedurile de soluţionare a acestora şi
solicită angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor.
În unităţile în care nu există organizaţie sindicală unul dintre
reprezentanţii aleşi ai salariaţilor are atribuţii pentru asigurarea
respectării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi la locul de muncă.
4.
INSTANŢELE JUDECATOREŞTI ŞI PARCHETELE
Prin Lege nr. 304
(r1) din 28/06/2004,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.576 din 29/06/2004,
versiune
actualizata pana la data de:
08/10/2007 se stabilesc atributiile si organizarea instantelor de
judecta şi a parchetelor afrente acestora.
Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Consiliul
Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
Ministerul
Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în
parchete, în condiţiile legii.
Justiţia
se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală
pentru toţi.
Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:
a)
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b)
curţi de apel;
c)
tribunale;
d)
tribunale specializate;
e)
instanţe militare;
f)
judecătorii.
Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite
de lege.
În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele
generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi
drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Parchetele
funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi
supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare,
în condiţiile legii.
Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrare a
justiţiei ca serviciu public.
Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă
imparţială şi independentă, constituită potrivit legii.
Activitatea
de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii
aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în
care judecătorul nu poate participa la judecată din motive
obiective.
Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute
de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă publică, cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video
sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau
stenogramele se transcriu de îndată.
Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate
afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale
preşedintelui completului de judecată.
La
cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor,
stenogramelor sau notelor grefierului.
În România funcţionează o singură instanţă supremă, denumită
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică
şi cu sediul în capitala ţării.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi
aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti,
potrivit competenţei sale.
Preşedintele
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are calitatea de ordonator
principal de credite.
Cheltuielile necesare funcţionării se finanţează din bugetul de
stat.
Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, în
circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale
specializate, potrivit anexei nr. 1 care face parte integrantă din
prezenta lege.
În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz,
complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze
comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios
administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul
cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.
Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la
nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, şi au, de
regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ.
În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate
judecătoriile din judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti.
În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete
specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale,
cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi
fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,
precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime
şi fluviale sau pentru alte materii.
Atribuţiile Ministerului Public
Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii şi este
condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie.
Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor
legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub
autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii.
Procurorii îşi exercită funcţiile în conformitate cu legea, respectă
şi protejează demnitatea umană şi apără drepturile persoanei.
Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele
judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice.
Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele
atribuţii:
a)
efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute
de lege şi participă, potrivit legii, la soluţionarea conflictelor
prin mijloace alternative;
b)
conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei
judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de
cercetare penală;
c)
sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale,
potrivit legii;
d)
exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
e)
participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată;
f)
exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în
condiţiile prevăzute de lege;
g)
apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor
persoane, în condiţiile legii;
h)
acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub
coordonarea ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a
politicii penale a statului;
i)
studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea,
elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în vederea
eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în
domeniu;
j)
verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă;
k)
exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.
Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în
conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din
subordine.
În
soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile
prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior
al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei
judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic
superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în
adoptarea soluţiei.
Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către
procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.
5.
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA FAMILIEI
Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei
este o instituţie publică cu personalitate juridică, ce funcţionează
în subordinea
Ministerului Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse din februarie 2004, în baza Legii nr.
217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în
familie, modificată şi completată prin O.G. nr. 95/2003, şi în baza
H.G. nr. 1624/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Familiei.
Conform legii, obiectul de activitate al Agenţiei îl reprezintă
VIOLENŢA ÎN FAMILIE, A.N.P.F. coordonând punerea în aplicare a
măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie.
Agenţia are
în coordonare metodologică, la nivelul fiecărui judeţ şi al
municipiului Bucureşti, un compartiment cu atribuţii privind
combaterea violenţei în familie înfiinţat în cadrul Direcţiei de
Muncă şi Protecţie Socială judeţene.
La nivel local, în
fiecare instituţie deconcentrată din judeţ cu responsabilităţi în
prevenirea şi combaterea violenţei în familie au fost desemnate
persoane cu atribuţii privind violenţa în familie care colaborează
pentru soluţionarea cazurilor de violenţă în familie.
În directa subordine a
Agenţiei funcţionează 2 instituţii publice, respectiv:
►
Centrul Pilot de Asistenţă şi
Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie (C.P.A.P.V.V.F.)
►
Centrul de Informare şi Consultanţă
pentru Familie (C.I.C.F.)
Modul
concret de conlucrare în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de
violenţă în familie (în conformitate cu Ordinul comun nr. 384/2004)
se stabileşte prin protocoalele de colaborare încheiate la nivel
judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti între:
- Inspectoratele de
Poliţie Judeţene, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a
Municipiului Bucureşti;
- Comandamentele
Judeţene de Jandarmi, respectiv Comandamentul de Jandarmi al
Municipiului Bucureşti;
- Autorităţile de
Sănătate Publică judeţene, respectiv Autoritatea de Sănătate Publică
a Municipiului Bucureşti;
- Compartimentele cu
atribuţii în combaterea violenţei în familie din cadrul Direcţiilor
de Muncă şi Protecţie Socială judeţene, respectiv a Municipiului
Bucureşti;
- Unităţile pentru
prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
Acest
protocol de colaborare poate fi lărgit prin includerea şi a altor
instituţii de la nivel local, cum ar fi:
- Serviciul de Protecţie
a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor;
- Inspectoratul Şcolar
Judeţean;
- Direcţia Generală de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului;
- ONG-uri active în
domeniu;
- alte instituţii
interesate de problematica violenţei în familie.
Urmare a
semnării acestor protocoale la nivel judeţean, începând cu anul
2004, ANPF primeşte rapoarte trimestriale privind situaţia lunară a
fenomenului la nivel local.
Atribuţiile Agenţiei
Conform art. 9 din Legea
nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie,
agenţia are următoarele atribuţii:
a) elaborarea,
fundamentarea şi aplicarea strategiei şi a programelor în domeniul
îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie;
b) controlarea aplicării
reglementărilor din domeniul propriu, precum şi al activităţii
unităţilor care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea sa;
c) finanţarea sau, după
caz, cofinanţarea programelor specifice în domeniul apărării şi
consolidării familiei,
precum şi a
îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie;
d) înfiinţarea de
adăposturi şi de linii telefonice de urgenţă pentru victimele
violenţei în familie;
e) instruirea,
autorizarea şi coordonarea activităţii profesionale a asistenţilor
familiali;
f) organizarea de
cursuri de cunoaştere a formelor de violenţă în familie;
g) efectuarea de studii
şi cercetări, elaborarea de strategii, prognoze, realizarea şi
publicarea de materiale ştiinţifice şi promoţionale specifice;
h) realizarea bazei de
date pentru gestionarea situaţiilor de violenţă în familie;
i) implicarea şi
sprijinirea iniţiativelor partenerilor sociali în rezolvarea
problemei violenţei în familie;
j) înfiinţarea de centre
de recuperare pentru victimele violenţei în familie;
k) înfiinţarea de centre
de asistenţă destinate agresorilor.
6.
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA DREPTURILOR COPILULUI
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
(ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005, în baza prevederilor
Legii 275/2004
şi a
Hotărârii de
Guvern nr. 1432/2004, cu modificările ulterioare, odată
cu intrarea în vigoare a pachetului legislativ privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, prin reorganizarea Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.
ANPDC funcţionează ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
Instituţia dispune de 81 de posturi normate, din care 56 ocupate. În
structura instituţiei intră: Corpul de control, Compartimentul
audit, Compartimentul presă, Direcţia de monitorizare, Serviciul
Licenţiere, Direcţia economică, Compartimentul resurse umane,
Biroul achiziţii publice, Compartimentul relaţii cu publicul,
Serviciul afaceri europene şi relaţii internaţionale, Direcţia
politici, strategii, Biroul Programe, Serviciul juridic şi
contencios. ANPDC este condusă de un secretar de stat, ajutat în
activitatea sa de un subsecretar de stat şi un secretar general.
ANPDC asigură respectarea, pe teritoriul României, a
drepturilor copilului prin intervenţia, în condiţiile legii, în
procedurile administrative şi judiciare privind respectarea şi
promovarea drepturilor copilului.
Autoritatea nu are structuri subordonate în teritoriu.
Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
funcţionează în subordinea consiliilor judeţene, respectiv ale
consiliilor locale ale municipiului Bucureşti. Conform Hotărârii
Guvernului României nr.1432/2004, Autoritatea îndeplineşte atribuţii
în următoarele domenii principale:
protecţia şi promovarea drepturilor copilului
prevenirea separării copilului de părinţi şi protecţia specială a
copilului separat temporar sau definitiv de părinţi.
Prin intermediul departamentelor sale specializate,
ANPDC îndeplineşte următoarele funcţii:
• funcţia de strategie;
• funcţia de reglementare;
• funcţia de administrare;
• funcţia de reprezentare;
• funcţia de autoritate de stat.
Atributii
a) In domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului:
- elaborează şi supune spre aprobare Guvernului, cu aprobarea
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, strategia
naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor
copilului;
- evaluează impactul aplicării obiectivelor strategice şi ia
măsurile necesare sau, după caz, propune Guvernului, cu aprobarea
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, luarea
măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea obiectivelor sau, după caz,
a activităţilor de implementare a acestora;
- elaborează proiecte de acte normative, în vederea armonizării
legislaţiei interne cu principiile şi normele tratatelor
internaţionale în domeniul drepturilor copilului, la care România
este parte, precum şi în vederea aplicării efective a acestora;
- elaborează şi fundamentează programe în domeniul protecţiei şi
promovării drepturilor copilului;
- elaborează metodologia de autorizare şi criteriile de evaluare a
organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul său de
activitate;
- centralizează şi sintetizează informaţiile referitoare la
respectarea principiilor şi normelor stabilite de Convenţia ONU cu
privire la drepturile copilului şi elaborează rapoartele prevăzute
la art. 44 pct. 1 din aceasta convenţie;
- propune autorităţilor competente suspendarea sau încetarea
activităţilor care pun în pericol grav şi iminent sănătatea sau
dezvoltarea fizică ori psihică a copilului;
- iniţiază, negociază şi încheie, prin împuternicirea Guvernului,
documente de cooperare internaţională în domeniul protecţiei şi
promovării drepturilor copilului;
b) In domeniul prevenirii separării copilului de părinţi şi al
protecţiei speciale a copilului separat temporar sau definitiv de
părinţi:
- elaborează norme, standarde si metodologii pentru funcţionarea
serviciilor care asigură prevenirea separării copilului de părinţii
săi, precum şi protecţia specială a copilului;
- elaborează metodologia de licenţiere şi criteriile de evaluare a
serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinţii
săi, precum şi protecţiei speciale a copilului;
- licenţiază serviciile destinate prevenirii separării copilului de
părinţii săi, precum si protecţiei speciale a copilului, organizate,
în condiţiile legii, de către autorităţile publice sau organismele
private autorizate; asigura la nivel naţional evidenţa acestor
servicii;
-realizează inspecţii cu privire la modul în care sunt respectate
standardele minime obligatorii pentru organizarea şi funcţionarea
serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinţii
săi, precum şi protecţiei speciale a copilului;
-asigură controlul şi îndrumarea metodologica a activităţilor
serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi
şi a celor de protecţie specială a copilului, precum şi a
activităţii desfăşurate de comisiile pentru protecţia copilului.
c) In domeniul economico-financiar:
1. gestioneaza bunurile proprietate publica si privata a statului pe
care le are in administrare sau in folosinta, dupa caz;
2. gestioneaza sau, dupa caz, monitorizeaza gestionarea fondurilor
alocate pentru finantarea programelor din domeniul sau de
activitate;
3. finanteaza sau, dupa caz, cofinanteaza proiecte in cadrul
programelor de interes national; local.
4. propune si fundamenteaza adoptarea masurilor necesare pentru
asigurarea finantarii adecvate a serviciilor destinate prevenirii
separarii copilului de parintii sai, precum si protectiei speciale a
copilului.
Autoritatea indeplineste orice alte atributii stabilite prin acte
normative in domeniul sau de activitate.
7.
AVOCATUL POPORULUI
Instituţia Avocatul Poporului
functioneaza in baza legii
Legii nr.35 din 13
martie 1997,privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul
Poporului
Are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în
raporturile acestora cu autorităţile publice. Sediul instituţiei
Avocatul Poporului este în municipiul Bucureşti. Instituţia
Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă
faţă de orice altă autoritate publică, în condiţiile legii.
Avocatul Poporului are următoarele atribuţii:
a) coordonează activitatea instituţiei Avocatul Poporului;
b) primeşte şi repartizează cererile făcute de persoanele lezate
prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor cetăţeneşti de către
autorităţile administraţiei publice şi decide asupra acestor cereri;
c) urmăreşte rezolvarea legală a cererilor primite şi cere
autorităţilor sau funcţionarilor administraţiei publice în cauză
încetarea încălcării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti,
repunerea în drepturi a petiţionarului şi repararea pagubelor;
d) formulează puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale;
e) poate sesiza Curtea Constituţională cu privire la
neconstituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora;
f) poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor;
g) reprezintă instituţia Avocatul Poporului în faţa Camerei
Deputaţilor, a Senatului şi a celorlalte autorităţi publice, precum
şi în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice;
h) angajează salariaţii instituţiei Avocatul Poporului şi exercită
dreptul de autoritate disciplinară asupra acestora;
i) exercită funcţia de ordonator principal de credite;
j) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul
de organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului.
8.
POLIŢIA ROMANĂ
Politia Româna
este una din cele mai importante institutii în înfaptuirea actului
de justitie.
Finalizarea reformei, prin îndeplinirea sarcinilor asumate de
România în negocierile cu Uniunea Europeana si realizarea unei
institutii politienesti pe principii democratice si moderne, aflata
în serviciul cetateanului, reprezinta obiective strategice ale
Politiei Române. Cadrul juridic general ce reglementează activitatea
Poliţiei Române este Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind
organizarea si funcţionarea Poliţiei Române. Noul Statut al
poliţistului, adoptat prin Legea nr. 360/2002, completează şi
detaliază dispoziţiile privind desfăşurarea, în limitele şi conform
legii, a acestei activităţi pusă în slujba comunităţii.
Astfel, articolul 1 al acestei legi, statuează că poliţistul este
funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de
regulă uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia
Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.
Dispoziţiile referitoare la activitatea poliţiei, cuprinse
secvenţial în alte legi de organizare şi funcţionare a instituţiilor
statului, au fost completate cu legi speciale ce vizează combaterea
unui anumit tip de infracţionalitate.
O
deosebită atenţie a fost acordată modificării şi completării Codului
Penal şi Codului de Procedură Penală, protecţiei agentului acoperit,
a martorului şi a datelor, Legii Administraţiei
publice locale, a celei privind combaterea crimei organizate, precum
şi legii privind combaterea infracţiunilor comise prin mijloacele
tehnologiei de vârf.
Poliţia Română are
următoarea structură organizatorică:
-Inspectoratul General
al Poliţiei Române;
-unităţi teritoriale
aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române,
-Direcţia Generală de
Poliţie a Municipiului Bucureşti şi inspectoratele judeţene de
poliţie;
-instituţii de
învăţământ pentru formarea şi pregătirea continuă a personalului;
-alte unităţi necesare
pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei, înfiinţate
potrivit legii.
Poliţia Română are următoarele atribuţii principale:
1. apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor,
proprietatea privată şi publică, celelalte drepturi şi interese
legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii;
2. aplică măsuri de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a
siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului
infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor
elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi
integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum
şi a altor interese legitime ale comunităţii;
3. sprijină unităţile de jandarmerie cu informaţii pentru asigurarea
sau restabilirea ordinii şi liniştii publice, cu ocazia
mitingurilor, manifestaţiilor cultural-sportive şi altele asemenea;
4. asigură, direct sau în cooperare cu alte instituţii abilitate
potrivit legii, executarea controalelor tehnice şi intervenţiilor
pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea şi neutralizarea
dispozitivelor explozive amplasate în scopul tulburării ordinii
publice, vătămării integrităţii corporale, sănătăţii persoanelor sau
provocării de daune proprietăţii publice ori private;
5. avizează şi controlează, în condiţiile legii, înfiinţarea
societăţilor private de detectivi, pază, supraveghere şi gardă de
corp;
6. culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi
combaterii infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite;
7. realizează activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, a
criminalităţii economico-financiare, a celei transfrontaliere, a
infracţiunii în domeniul informaticii şi a crimei organizate;
8. desfăşoară, potrivit competenţei, activităţi pentru constatarea
faptelor penale şi efectuează cercetări în legătură cu acestea;
9. asigură paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de
reţinere şi de arest preventiv organizate în cadrul unităţilor de
poliţie;
10. constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale,
potrivit legii;
11. asigură protecţia martorului, informatorului şi a victimei, în
condiţiile legii;
12. asigură, conform legii, protecţia magistraţilor şi a familiilor
lor, în cazurile în care viaţa, integritatea corporală sau avutul
acestora sunt supuse unor ameninţări;
13. desfăşoară activităţi de depistare a persoanelor care se sustrag
urmăririi penale, executării pedepselor sau altor hotărâri
judecătoreşti, precum şi a persoanelor dispărute;
14. desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a migraţiei
ilegale;
15. foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice în cercetarea
locului săvârşirii infracţiunilor şi la examinarea probelor şi a
mijloacelor materiale de probă, efectuând, prin laboratoarele şi
specialiştii proprii acreditaţi, expertize criminalistice şi
constatări tehnico-ştiinţifice, dispuse în condiţiile legii;
16. exercită controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului
şi folosirii armelor şi muniţiilor, a materialelor explozive, asupra
modului în care se efectuează operaţiunile cu arme, muniţii şi
materii explozive, precum şi asupra funcţionării atelierelor de
reparat arme şi asupra poligoanelor de tir;
17. exercită controlul asupra respectării regimului materialelor
radioactive şi nucleare, substanţelor toxice şi stupefiante, precum
şi asupra altor obiecte şi materii supuse autorizării, potrivit
legii;
18. supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în
afara cazurilor exceptate prin lege, şi colaborează cu alte
autorităţi publice, instituţii, asociaţii şi organizaţii
neguvernamentale, pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării
circulaţiei, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor,
perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri
de educaţie rutieră a participanţilor la trafic;
19. desfăşoară activităţi specifice de poliţie în domeniul
transporturilor feroviare, navale şi aeriene;
20. exercită controlul asupra legalităţii stabilirii domiciliului
sau reşedinţei cetăţenilor români şi străini aflaţi pe teritoriul
ţării, în condiţiile legii;
21. ţine evidenţa nominală a cetăţenilor români cu obligaţii
militare în mediul rural;
22. organizează, în condiţiile legii, cazierul judiciar pentru
ţinerea evidenţei persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au
luat alte măsuri cu caracter penal şi constituie baza de date
necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor operative specifice
poliţiei;
23. efectuează studii şi cercetări privind dinamica
infracţionalităţii în România şi propune măsuri de prevenire a
acesteia;
24. acordă sprijin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale în vederea desfăşurării activităţii
acestora;
25. participă, în condiţiile legii, împreună cu alte unităţi ale
Ministerului de Interne, în colaborare cu trupe ale Ministerului
Apărării Naţionale, unităţi de protecţie civilă şi alte organe
prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a
persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii,
accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de
limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;
26. colaborează cu instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile
neguvernamentale pentru pregătirea antiinfracţională a populaţiei;
27. conlucrează cu structuri de profil din alte state şi de la
nivelul unor instituţii internaţionale pentru prevenirea şi
combaterea criminalităţii transfrontaliere;
28. participă la constituirea forţelor internaţionale de poliţie,
destinate unor misiuni de instruire, asistenţă şi cooperare
poliţienească sau pentru acţiuni umanitare;
29. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
